marți, 26 iulie 2011

Zece casete video pentru John Waters


Rasfoind un numar din iunie 1982 al revistei American Film Magazine, printre un interesant dosar asupra filmului Fizcaraldo, un interviu cu Steve Martin, niste reclame dragute la echipamente video din perioada, am mai dat si peste un haios articol semnat John Waters rasfirat prin mai toata revista. Waters, independentul american din Baltimore a dus trash-ul la perfectiune, impingand "estetica camp", daca poate fi numita si asa, dincolo de limitele pe care le cunoscuse pana atunci. Pink Flamingos, Mondo Trasho, Femele Troubles, filme din prima perioada care au lezat pudibonda clasa de mijloc americana in imima conservatorismului ei. Intitulandu-l "Mondo Video", aluzie evidenta la filmul sau Mondo Tasho, Waters povesteste cum American Film Magazin i-a cerut sa scrie un articol despre zece filme pe care ar dori sa le aibă pe casete video. Din start spune ca nu are o astfel de masinarie si nici nu e singur ca vrea una:
"Video makes me nervous. It's too trendy, (...) I realize I must sound
like the diehards of the silent-film era who first saw "talkies" and said, "Bah! It will
never work," but I think that if you are home, you should read. If you want to watch something. you should go out."
Trecand peste asta, excentricul regizor incearca sa gaseasca si cateva parti bune ale acestei videomanii, si in cele din urma sa faca selectia acelor filme pe care le vrea acasa.
Pe locul intai Waters alege o caseta goala... in caz ca vrea sa inregistreze imagini cu atrocitati de la stiri spre a le folosi atunci cand are invitati nedoriti la petreceri.
"My real friends and I could experience the truly bizarre qualities of news as entertainment."
Pe locul doi, Vrajitorul din Oz (1939), pentru ca "scena cu tornada pentru mine este una dintre cele mai erotice [sic] filmate vreodata."

http://youtu.be/MhPu5AHDMHM


Apoi, "scariest movie ever made" - The Texas Chain Saw Massacre, desi eu n-as zice. Sunt insa fan al urmatorului film pe care Waters il alege: I Spit on Your Grave (1978), un revenge movie in buna traditie a anilor `70..cu suspans si atmosfera bine construite, in care Camille Keaton (nepoata marelui Buster Keaton) se razbuna pe violatorii ei.


1978 - I Spit on your Grave - Meir Zarchi de Altanisetta

i spit on your grave camilla keaton1

i spit on your grave 1978 revenge1

Nici filmele porno nu le scapa din atentie: "I'm convinced that the main reason people are addicted to video machines is that they can watch dirty movies at home and not risk being seen entering a porno theater." Si asa alege, evident unul gay : The EI Paso Wrecking Co (1978) de Joe Gage
ELPASO

Despre Joe Gage spunea ca "ca este destul de destept sa incalce regulile filmului porno gay, incluzand femei si sex heterosexual, astfel incat sa existe ceva pentru fiecare". La vremea aia filmul nu era inca disponibil pe VHS, insa se pare ca la scurt timp a fost comercializat astfel. Pe ultimile doua locuri: Single Room Furnished, pentru ca nu putea fi vazut nicaieri, si Butterfly cu Pia Zadora, film nominalizat de opt ori la Zmeura de aur.


Butterfly :

Pia Zadora butterfly de dummy-account

Articolul m-a amuzat copios ca de altfel fiecare intreviu cu John Waters. Mi-a amintit de perioada de glorie a acelui aparat care si-a pus amprenta asupra copilariei mele, de filmele proaste, prost dublate, prost copiate, dar si unele care mi-au staruit in memorie. Poate am sa scriu si despre aceasta prafuita amintire.

miercuri, 22 iunie 2011

Sunny - dozens of ways




I was thrilled by the impressive number and diversity of stylistic versions of the song Sunny, whose famous disco-funk version of it I knew since childhood (the famous version of Money B).
The song was written by
Bobby Hebb (1941-2010) after November 22, 1963, the day of JFK's assassination and, strangely the songwriter's brother was stabbed to death in a club.
Here are some of the pieces of exceptional interpretative visions which are proving temperamental spontaniety and vocal virtuosity of these performers. And of course, last but not least: orchestral arrangements style with wind instruments (sensational in the 70s), stoutly run of the drummers... and so on.


http://www.youtube.com/watch?v=gkUsGkxZSvM&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=gkUsGkxZSvM&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=p6FmS5Co-j4&feature=related


http://www.youtube.com/watch?v=-mZoyWawPB8&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=zMvdh6AKRts&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=YEGoV1tzK5s

http://www.youtube.com/watch?v=0_SjvZhgtWI&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=mrhBEIbG_ZU&feature=related

duminică, 20 februarie 2011

"I'm a Stranger Here Myself" (1975)

Filmele lui Nicholas Ray care au fost un cult pentru generatia Noului Val Francez sunt astazi aproape uitate, asta nu le stirbese cu nimic valoarea si magia cu care au fost facute acum mai bine de jumatate de secol. Propun sa-l redescoperim pe Ray, un regizor-poet comparat de francezi cu ai lor Rimbaud si Genet* datorita unui anumit tip de sensibilitate, puritate si neliniste interioara, caracteristici ale eroilor sai, dar proprii si autorului. Personajele sale sunt adesea puternice portrete autoreferentiale - (In A Lonley Place sau Bigger Than Life ) sau reprezentari de mare forta expresiva a contradictiilor si rebeliunii spiritului juvenil ( They Live by Night; Knock on Any Door; Rebel Without A Cause).


*Francois Truchaud : Nicholas Ray (Classiques du Cinema: Editions universitaries, Paris, 1965) pag. 178.