Un volum amplu ce reuneste articole abordand diverse produse cinematografice avand ca subiect tinerii din unghiuri variate: arii geografice foarte diferite sau pur si simplu aspecte ale existentei lor sociale, ce ofera suprpriza descoperirii unor titluri extrem de tentante, a unor autori foarte putin cunoscuti, insa din pacate si foarte greu de gasit pentru vizionare. Filme mai vechi sau mai noi, aproape nestiute dintr-un motiv sau altul(diferente culturale, limba)si care sunt pe picior de-a fi uitate.
Articolele care mi-au atras atentia in mod special (marturisesc ca nu am parcurs inca in intregime volumul) sunt evident cele referitoare la o serie de topice cum ar fi : tematica queer, fundamentalismul religios, rebeliunea anilor `50 in SUA, sau, unul din mai vechile si persistentele mele interese, filmul spaniol.
Claudia Preckel semneaza un frumos si concis eseu despre "imaginea tinerilor islamisti in Egipt si India". Analiza sa are in centru doua pelicule foarte greu de gasit (fac totodata apel la bunatatea celor care probabil le detin, de-a nu fi egoisti - sic!), si anume: Al-Abwaab al-moghhlak -THE CLOSED DOORS (Egipt,1999) al regizorului Atef HETATA, nascut in 1956, student candva al faimosului Youffef Chahine si provenind dintr-o familie de intelectuali cu viziuni largi, tatal sau Sherif - un celebru activist pentru drepturile civile, iar mama sa una dintre cele mai cunoscute activiste feministe din Egipt.
"ca si parintii sai, spune Preckel, Atef Hetata lupta constant importiva influnentei crescande a fundamentalismului islamic in Egipt." (cap.9/pag.145)
The Closed Doors are in centru un tanar surprins intre datoria religioasa si cea de-a isi intretine familia al carei figura patriarhala este absenta, cat si maturizarea sexuala si puternicul conflict cu mama sa.
Cel de-al doilea film comentat de Claudia Preckel este FIZA (India, 2000) - de Khalid MOHAMED, axat de asemeni pe povestea unei familii incomplete din Bombay (o mama vaduva cu o fiica si un fiu), a carei tragedie incepuse in urma cu cativa ani prin pierderea sotului intr-un conflict violent dintre Hindusi si Islamisti, accentuat in mod dramatic in prologul peliculei. Claudia Preckel observa accentul pus de autorii filmelor pe prortetizarea figurii materne puternice si tatalui absent, pe similitudinea personajelor masculine care esueaza in impingerea la extreme a insusirii rolului patriarhal al tatalui prin prizma fundamentalismului religios. Zugravirea educatiei inchistate, a abuzurilor si conflictelor ce decurg de aici in ceea ce priveste relatiile din interiorul familiei, sexualitatii, interactiunea rolurilor de gen intr-un climat al intolerantei. Autoarea conchide ca ambele pelicule "releva o imagine vie a suferintelor tinerilor islamisti din partea unei sistem al opersiunii, umilintei, violentei sexuale importiva femeii (...) in ambele filme se accentueaza ideea ca fundamentalismul islamic este puternic legat de o exagerare a masculinitatii (...) Usile constiintei libere si ale umanitatii sunt inchise de oameni mici cu vederi radicale care cred ca detin solutii la toate problemele politice si sociale (...) in filmele lor, Khalid MOHAMED si Atef HETATA pledeaza pentru redeschiderea acestor usi si pentru sansa tinerilor islamisti la un viitor mai bun." (cap.9/pag.155).
Nu mai insist foarte mult si asupra celeorlalte articole ale cartii, cu exceptia a doua dintre ele : cel referitor la imaginea adolescentilor in filmul spaniol recent, semnat de Santiago Fouz-Hernandez, care face o excelenta introducere asupra reprezentarii copilului in filmul spaniol post-franchist, oprindu-se asupra a trei pelicule : BARILLO (1998); EL BOLA (2000); KRAMPACK (2000). Povesti despre baieti din medii sociale diferite ce exploreaza universul prieteniei si al sexualitatii, al luptelor interioare si conflictelor familiale.
Ultimul text pe care trebuie sa-l evoc e cel al lui Stephan Tropiano, autor ce a consacrat o mare parte a activitatii sale pe problematica filmului queer. El porneste intr-o analiza a modului in care a fost privita, explicata, deformata si si supusa interdictiei - seductia homosexuala. Examineaza cu minutiozitate pentru acesta, ca intr-un veritabil studiu de caz - filmul ANDRES ALS DU UND ICH (Diferit de tine si de mine) RFG 1957, care este de altfel si sigurul film ce-a abordat problematica homosexualitatii in cinematografia germana pana in anii `70. Regizorul filmului este nimeni altul decat controversatul Veit HARLAN, cel care realizase in anii regimului hitlerist, sub stricta suprervizare a lui Goebbles - "Suss, evreul" / "Jud Suss", vadit antisemit si mistificator. Tropiano face o interesata incursiune asupra originilor homofobiei in societatea germana, a legaturilor ideologice ce au creat si au sustinut celebrul Paragraf 175. Filmul lui Veit este un document al persistentei miturilor mistificatoare anti-gay, al unor atitudini sociale intolerante ce au persistat cu mult dupa cel de-al Treilea Reich.
Volumul este un adevarat deliciu petru orice cinefil, mai mentionez pentru curiosi si amatori cateva titluri abordate in paginile lui: Rebel Without A Cause; Cidade de Deus; Elephant; The Dreamers sau Show Me Love.
